Aprecieri // Mihai Dolgan, Petre Teodorovici, Anatol Chiriac despre Eugen Doga. Flacara TV. 12.08.2015

Mihai DOLGAN, compozitor, conducătorul formaţiei Noroc, Chişinău:

„Aş spune ca în cântecul celebru al Pompiliei Stoian, cu Eugen Doga „ne cunoaştem de-o viaţă…”, chiar dacă nu am fost niciodată prieteni. Sigur că opera lui muzicală este una complexă, a exersat mai multe genuri, dar, cred eu, că Eugen Doga excelează în scrierea muzicii pentru film. Aici Doga este fantastic, în acest domeniu el a obţinut marea victorie şi a demonstrat că este mare maestru, un excelent meseriaş, pentru că muzica ecranizată este un gen aparte, are subtilităţile, specificul şi chiţibuşurile ei, mă refer aici la tot felul de efecte sonore.

Îmi plac foarte mult filmele în care el semnează coloana sonoră, îmi plac şi serialele televizate din ultimii ani cum ar fi Al optulea ring al vrăjitoarei, Regina Margot după Alexandre Dumas. Îmi place toată muzica din filmul Dulcea şi tandra mea fiară, nu numai Valsul devenit atât de popular. De altfel, i-aş dori ca acest vals să devină grandios, cunoscut în toată lumea. Aceste filme în care a colaborat aparţin deja Cinematecii de Aur.

Sigur că aceste reuşite ale lui Eugen Doga ar fi fost, cred eu, imposibile dacă nu ar fi avut norocul să colaboreze cu Ion Ungureanu, Emil Loteanu, Gheorghe Vodă, Ion Druţă şi cu alţi mari creatori, care l-au inspirat. Şi a mai avut Doga un mare noroc, faptul că a plecat din Moldova la Moscova, unde a avut posibilităţi foarte mari de a se afirma, or, dacă rămânea aici, nu ar fi putut face nimic din ceea ce a făcut acolo. Istoria, timpul va arăta dacă muzica lui este influenţată de tradiţiile româneşti sau de cele ruseşti.”

Petre TEODOROVICI, compozitor, interpret de muzică uşoară, Chişinău:

„…Nu ştiam noi pe atunci că vom deveni compozitori. Am studiat de mici muzica, am fost educaţi de bunicul ca preot, de tăticul nostru ca dascăl. Dar încrederea noastră a apărut graţie lui Eugen Doga, care, din 350 de studenţi i-a ales pe Tudor Chiriac, Vasile Vrabie şi pe mine, ca fiind capabili să scriem muzică. Iar eu, la rândul meu, am descoperit în Ion acest talent, pe care l-am valorificat…”

Anatol CHIRIAC, compozitor, impresar, Chişinău:

„Eugen Doga este un simbol. Atunci când asculţi celebrul Vals al lui Doga din filmul Dulcea şi gingaşa mea fiară ai impresia că e o muzică cosmică, parcă-i venită de pe altă planetă, pe care Doga a ascultat-o şi a pus-o pe note. Cred că Eugen Doga este un om extraordinar de fericit. Muzica lui vine de undeva, din alt spaţiu. Îmi spunea o clarvăzătoare că oricât de talentat ar fi omul, el nu poate crea ceva genial fără a avea un contact cu Divinitatea. Pe Doga cu valsul său eu pot să-l pun alături de orice compozitor al lumii şi nimeni nu va spune că are o valoare mai mică faţă de clasicii recunoscuţi. Cred că atât timp cât va exista lumea, atât timp va exista şi valsul lui. Aşa o piesă se naşte poate o dată la o sută de ani. E o muzică genială de care nu poţi să te atingi.

Cred că Dumnezeu dă marilor compozitori unele melodii prin care sunt recunoscuţi în întreaga lume. Dumnezeu i-a dat lui Doga – Valsul, aşa cum i-a dat lui Oginski – Poloneza, lui Mozart – simfonia celebră în sol minor, lui Monti – Ceardaşul, lui Ceaikovskyi – Dansul lebedelor, lui Haciaturian – Dansul săbiilor etc. Toată lumea ştie aceste melodii, le cântă, le fredonează, chiar dacă nu toţi cunosc autorii lor. Nu mă tem să spun că muzica lui Eugen Doga este cunoscută lumii, muzica lui răsună la diferite spectacole, manifestări culturale, sportive, cum ar fi şi patinajul artistic. Altceva e că nu toţi ştiu că e muzica lui Doga şi că el e născut în Moldova, dar ţările lumii îl vor descoperi rând pe rând şi Eugen Doga îşi va ocupa locul său binemeritat în patrimoniul cultural universal. Şi încă nu se ştie unde va fi mai popular Eugen Doga, în spaţiul românesc, în spaţiul ex-sovietic sau în Japonia şi America, nu se ştie niciodată!

Cu regret, la noi, la români, trebuie să mori ca să devii celebru…

Cu o anumită ocazie, maestrul îmi spunea: „Aş fi foarte fericit dacă n-ar trebui să scriu muzică, fiindcă muzica mă chinuie şi mă ajută, totodată, să trăiesc!” şi este adevărat, pentru că nimic nu se naşte uşor, niciun copil, nicio muzică bună. Cred că baletul Luceafărul este realizat de Eugen Doga într-un mod cu totul netradiţional, el a spart tiparul genului. Acest balet încă urmează a fi valorificat, repus pe scenă şi va avea cu siguranţă succes, să ne amintim că opera Carmen a lui Georges Bizet a devenit celebră peste 50 de ani.

Eugen Doga este un om corect, foarte exigent, direct, nu acceptă jumătăţile de măsură. Aşa a fost şi cu mine, fapt pentru care îi mulţumesc, or, anume asta m-a mobilizat, m-a încurajat încă de pe când eram student la Conservator. Îmi amintesc că a apreciat piesa mea pe versurile lui Eminescu De-aş avea, dar mi-a spus că orchestraţia de atunci nu era cea mai potrivită şi avea dreptate.

Nu pot să vorbesc de Eugen Doga şi să nu amintesc aici de faptul că a ajutat foarte multă lume să se afirme şi le-a purtat noroc: Sofia Rotaru, Maria Codreanu, Anastasia Lazariuc, Iurie Sadovnic, Nadejda Cepraga, Margareta Ivănuş. Pe Sofia Rotaru el a descoperit-o şi a lansat-o în plan internaţional, nu pot să nu remarc acest mare merit al lui Doga. Sofia era ca o piatră rară, dar care încă nu avea luciu. Eugen Doga, ca profesionist, i-a dat această strălucire prin cântecele Oraşul meu, Chişinău, Codrii mei şi iată că a noastră Sofia Rotaru a cucerit lumea.”

Aprecieri din cartea-document „Eugen DOGA: Muzica este prima şi ultima mea iubire”, scrisă de Luminiţa Dumbrăveanu  (ed. Prut, Chişinău, 2012, 296 pag.)

flacaratv.md