Aprecieri // Gheorghe Vodă şi Emil Loteanu despre Eugen Doga. Flacara TV. 12.08.2015

Gheorghe VODĂ, poet, scenarist, regizor de film, Chişinău:

„Nănaşul lui Eugen Doga în cinematografie i-am fost eu. L-am descoperit, mai bine zis, l-am prins în anul 1967, pe când călărea o motocicletă, având violoncelul în spinare.

Se caută un paznic avea să se numească filmul, la care lucram atunci, film după un scenariu de Vlad Ioviţă, având la bază basmul Ivan Turbincă al lui Ion Creangă.

Eugen Doga este compozitorul pe care mereu l-au vizitat îngerii cerului şi ai pământului. El este naţional, universal şi inconfundabil. Dacă toate filmele la care a scris muzica ar fi fost tot atât de reuşite ca şi muzica lui, atunci arta cinematografică ar fi atins nivelul muzicii lui Eugen Doga.”

Emil LOTEANU, poet, regizor de film, scenarist, Chişinău-Moscova:

„De compozitorul Eugen Doga mă leagă o veche prietenie de creaţie. În muzica sa mă atrage în primul rând seva pământului, autenciticitatea, spontaneitatea şi plenitudinea sentimentelor. Râvna de armonie, de frumos. Aidoma unei scoici de mare, el ştie să păstreze ecoul trecutului adânc şi să-l împărtăşească în mod admirabil în sonorităţi contemporane.

Posibil, să ne fi apropiat unul de celălalt aspiraţia firească a moldoveanului pentru frumos şi gândire poetică. Acestea ne vin din copilărie – un amestec de duioşie şi de blândeţe, tentaţia imensului, a universului infinit. Din fragedă vârstă, bunicile şi bunicii ne deprind să iubim fiarele, să comunicăm cu stelele, cu vântul, cu ierburile şi acest univers de basm a fost pentru noi unicul, autenticul. Mai târziu, devenind matur, încătuşat de raţiunile existenţei, omul uită toate acestea, dar anume în ele şi rezidă artistul adevărat, cel ce poate păstra pentru vecie senzaţiile şi imaginile neprihănite ale copilăriei pure şi ştie să le transmită altora prin creaţia sa. Aşa, mi se pare, este şi Eugen Doga. Cercetător neogoit al muzicii populare, el îmbină într-un mod uimitor temelia folclorică cu tehnica polifonică, cu orchestraţia plină de colorit.

Lăutarii şi Şatra reprezintă rodul muncii noastre comune. Pentru Doga şi pentru mine lucrul asupra acestor filme avea o semnificaţie dublă – de investigaţie şi de creaţie. Procesul acesta a urmat paralel, influenţându-se reciproc.

Eu aş numi Şatra aliaj de patimi, imagine şi muzică. Spiritul filmului este determinat înainte de toate de imaginile sale sonore.

…Zeci şi sute de întâlniri, de audiţii… Asemeni arheologilor, noi am strâns cioburile acelei minunate amfore antice, care este folclorul ţigănesc. Sub depunerile acelui aprig şi de rău augur specific ţigănesc, sub obrocul mediului ocazional, al „corpurilor străine”, noi descopeream aceste preţioase fărâme pe Volga şi pe Tisa, la poalele Carpaţilor, pe platourile moldave, în Siberia şi Caucaz. Am avut marea fericire să dăm peste aceşti oameni, ce păstrează în sufletele lor cu sfinţenie cântece bătrâneşti – istoria vie a poporului ţigănesc…

În film se produc şi formaţii simfonice de amploare, capelă corală, grupe de chitarişti. Pânza muzicală arhicomplexă, caleidoscopică prin structura şi pitorescul său, e străbătută de o respiraţie unică.

Muzica lui Eugen Doga la filmul Şatra este ca un monolit şi în acelaşi timp biografică. Tema drumului şi tema dragostei evoluează într-un plan multiplu. Găsim aici lirismul şi grotescul: imaginea folclorică concretă se transfigurează, trecând într-o generalizare epică.

Am spune, că muzica la filmul nostru este un cântec de leagăn pentru frumuseţea şi tristeţea Pământului.

Universul sonor creat de Eugen Doga seamănă mult cu el însuşi. Acest univers iradiază căldură şi lumină solară.

Cântecele lui sunt generoase prin gingăşie şi duioşie, tristeţe şi bucurie, nelinişte şi bărbăţie. Aspirând în sine glasul timpului nostru, ecoul rădăcinilor viguroase, lucrările lui muzicale devin apartenenţă a oamenilor de departe şi de aproape…”

                                                                                               * * *

„Copilul de pe malul Nistrului, Eugen Doga, a devenit compozitor planetar! Nici marele magician David Copperfield nu este capabil să capteze atâtea milioane de inimi concomitent…

Dacă ar cunoaşte lumea munca ta sisifică de zi şi noapte, arderea sufletului tău până şi în somn, s-ar cruci de şapte ori, iar femeile ar porni către biserici să pună lumânări la Sfintele Icoane făcătoare de minuni, rugându-L pe Cel de Sus să te aibă în paza Lui personală!

Muntele tău de muzică urcă mai sus de culmile Everestului şi atinge cu vârful său bolta stelară. S-au clădit în acest munte de aur, platină şi diamante, toate genurile muzicale în care ai scris – de la cântece la simfonii, de la balet la operă, de la oratorii la muzica de film!

Îşi dă oare seama Moldova cât de bogată este prin acest copil de geniu venit de la Mocra în lumea muzicii cu o singură cămăşuică şi papuci cu pingele găurite pentru a cuceri lumea muzicii şi a obţine triumful?! Acest om, compozitorul Eugen Doga, a trecut prin moarte pe scenă, în timpul concertului, şi spectatorii s-au aruncat spre el şi l-au slavat. Este un episod demn de paginile Bibliei, fiindcă dragostea pentru frumos şi forţa divină a muzicii au fost mai presus de moarte.

Domnule Stat, domnilor guvernatori!

Daţi-i acestui om o poiană într-un codru, o casă în liniştea pădurii – este tot ce poate face o lume civilizată, un popor pe care l-a cântat şi glorificat în faţa întregii planete cel mai bun fiu al său, compozitorul Eugen Doga!”

Aprecieri din cartea-document „Eugen DOGA: Muzica este prima şi ultima mea iubire”, scrisă de Luminiţa Dumbrăveanu  (ed. Prut, Chişinău, 2012, 296 pag.)

flacaratv.md