Eugen Doga, compozitorul care culege muzica lăsată de Dumnezeu. EVZ.RO. 9.02.2017

Trăiește la București, la Moscova, la Chișinău. Muzica sa vindecă și bucură sufl ete. Compozitorul Eugen Doga spune că scrie muzica pe care o culege bobiță cu bobiță ву aur, lasate sa de Dumnezeu  

In ultimele zile ale lunii ianuarie, сompozitorul basarabean Eugen Doga a lansat la București «Marile succese», primul său album pe tărămuri romănești. Albumul conține 18 melodii, printre care «Maria Mirabela», vals din filmul «Dulcea și tandra mea fiară» / «My Sweet and Tender Beast» (melodie care a fost interpretată in deschiderea și inchiderea Jocurilor Olimpice de la Moscova, 1980, precum și la deschiderea JO de Iarnă de la Soci, 2014), «Metamorfoze», «Orașul meu alb», «Drumul țiganilor», «Ruga», «Cascada de la Paris», «Păstrați iubirea», «Rendez-vous». Printre cei care au fost prezenți la eveniment s-au numărat Stela Popescu, Corina Chiriac, Oana Sirbu, Silvia Dumitrescu, Stela Enache, Medeea Marinescu, Mihai Constantinescu. Eugen Doga este unul dintre puținii compozitori care au compus și au interpretat toate genurile muzicale clasice, cu excepția muzicii de operă. Pentru interviu ne-am intalnit la Galeria Romană, unde ne-am lăsat purtați intro lume specială de muzica sa și de artă.

 «Cu muzica trebuie să te comporți așa cum te comporți cu o femeie» 

Evenimentul zilei: - Cum a fost intalnirea de la București?

Eugen Doga: - A fost o intalnire frumoasă, de zile mari. Este primul CD care a apărut in Romania, este unul simbolic. După 27 de discuri in Rusia, unul singur in Romania, peste zeci de ani! Poate este tarziu, dar eu m-am bucurat cu toată inima de apariția lui. Am ințeles că mulți ascultă aceste discuri, că le creează o dispoziție bună, ceea mă bucură nespus. A fost foarte multă lume, mulți pe care imi doream să ii văd, unii pe care nu ii cunoșteam, ceea ce inseamnă că lumea se interesează. Lucru nefiresc lumii noastre antagoniste. Mai ales neamului nostru care, straniu, este extrem de egoist, nu prea suportă succesul altuia.

-Sigur că le place CD-ul! Unora le trezește amintiri din copilărie, din tinerețe, povești de dragoste, alții vă descoperă acum, cu uimire

 Eugen Doga:- Descoperă pe cel care am fost acum 30-40 de ani și ... pană la urmă, de ce să scoatem memoria din noi?! Vedeți... muzica mea nu a fost niciodată dependentă de timp, legată de conjuncturi...

-De aceea este universală...

Eugen Doga:-Nu știu cat este de universală, dar nu ințeleg cum e să copiezi pe cineva. Mă mai intreabă unii dacă nu mi-e teamă să fiu copiat. Nu, pentru că nimeni nu o să scrie muzica mea. Nu din cauză că am un talent deosebit. Pur și simplu, compun altfel. Să dea Dumnezeu să am timp să scriu măcar o parte din muzica aceea care zace in mine, care cere să iasă la suprafaţă. Mulți se chinuie pană adună cate două note și acelea strambe! (rade). Pentru mine, creația nu este un chin, este o fericire.

-Spuneați că, indiferent de starea psihică, cand vă așezați la pian creaţi o muzică luminoasă

Eugen Doga:-Chiar dacă aș dori altfel, tot luminoasă ar ieşi. Este o combinație care ne caracterizează pe noi, oamenii. Nu suntem numai veselie sau tristețe, ci un complex, cu diferite stări psihologice. Cum este lumina, o infinitate de culori. Muzica este de genul feminin. Trebuie să te comporți cu ea așa cum te comporți cu o femeie. Iubesc muzica, este in firea mea, dacă imi iei muzica, ferească Dumnezeu! Lumina nu este ceva stabil, apare, dispare, mai tare, se reduce... La muzică e la fel, tot o formă de lumină. Dacă nu ar exista noaptea, nu am şti că este zi. Unii mă intreabă ce copilărie am avut? Eram foarte fericit. Mureau oamenii ca muștele de foamete, de tifos, de tot felul de nenorociri după război, dar eu mă bucuram de fiecare zi, de fiecare clipă, fiindcă nu știam altă viață.

-De ce muzica de acum este dată peste cap?

Eugen Doga:-Pentru că te smintește, te supără. Muzica trebuie să te innobileze, trebuie să curețe oamenii de toate elementele negative care te apasă, uneori te toacă și te omoară. Uneori și o voce șoptită poate fi extraordinar de puternică. Deseori mi s-a intamplat să urce pe scenă cate un spectator şi să-mi spună: «Eu trăiesc pe lumea asta numai datorită muzicii dumneavoastră!»

- Muzica elibereaza. Ati vazut spectator plangand… de bucurie

Eugen Doga:- Am văzut in copilărie, cand se canta iertăciunea miresei. Acum cațiva ani, cand am cantat in premieră intrun oraș rusesc cantecul «Nu lăsați mamele în singurătate», incepuse lumea să plangă in sală. Cred că primul ascultător al unei melodii este compozitorul, ca și primul vizitator al unui muzeu virtual... Imi amintesc cand scriam muzica la baletul «Luceafărul». De obicei, nimeni nu avea dreptul să intre la mine in cameră. Eram cel mai rău atunci! Dar in acelaşi timp şi cel mai bun, mai fericit! Treceam prin toate stările. Săream pană in pod de bucurie, dansam (chiar dansam!), cantam, nu-mi găseam locul. Aș vrea să se mai repete starea aceea. Era extraordinară. Este ceva in fiecare, cand spui că omul acesta este talentat, nu este corect. Cred că toți oamenii sunt la fel, numai că unul ghicește pista. Dacă găsim codul, toate ies la suprafață cu uşurinţă. Chiar şi in copilărie mi-am dorit să născocesc ceva, ca lumea să se bucure (nu știam cuvantul a compune) și să mă laude.

-Și care a fost prima născocire?

Eugen Doga: -Eee, dacă aș găsi toate foile alea... făceam niște insemnări -  aveam sistemul meu de notare. Acum vreo 15 ani, cand am inceput să iau contact cu computerul, am dat de un program cu ceea ce făcusem atunci in copilărie. Cu vreo 60 de ani inainte. Cand nu exista nici cuvantul electronic. Ce inseamnă asta? Inseamnă că in natură sunt toate. Eu spun că scriu muzică, dar nu poți compune ceea ce a făcut Domnul Dumnezeu.

-Lumea iubește muzica dumneavoastră.

Eugen Doga:- Aceste muzici, pe care le cunoaște lumea, sunt vreo 20 la sută din tot ceea ce scriu eu -  altă muzică, de altă greutate quartete pentru corzi -  eu scriu o dată la 10 ani, am uverturi, cantate puternic. In aprilie am program la Ateneul Roman, apoi Dialogurile dragostei, romanțe pe versurile epocii de argint, din Rusia. 54 de romanțe pe versuri de Eminescu și Veronica Micle. Nu e vina ascultătorului că nu știe, nu i se propune. Și la radio am fost. Am stat de vorbă și atat. Bine ar fi fost să propună să facem inregistrări și atunci nu le-am mai reproșa oamenilor că ascultă numai manele.

Dintr-un sat transnistrean amărat, pe culmile gloriei musicale

Nu cred că l-am fi avut pe Eminescu, dacă nu era in viața lui Veronica Micle

Compozitorul Eugen Doga are un punct de vedere interesant vizavi de Mihai Eminescu. «Globalizarea există de milenii. Problema apare atunci cand ajungem la globalizarea conștiinței, cand toată lumea gandește la fel. Nu se poate asculta la fel, nu se poate să mănanci la fel. Omul nu iși dă seama. Patria este acolo unde ai pămantul acela pe care l-ai primit de la străstrăpărinții tăi. Cred că trebuie să ai acel simț de patrie, dacă nu, ești al nimănui. Unii mă intreabă unde este patria mea: eu sunt la Moscova, la Chișinău, la București, sau in altă parte. «Și unde trăiți?». In avion! Patria mea este unde este muzica mea. Acest sol muzical, spațiu, camp este pornit tot de la țărana asta. Globalizarea inseamnă lipsă de pămant, de țărană, de vii, de coline, de Dunăre, de Nistru. Fără asta, nu poţi fi om. O părticică din acest univers. Trebuie să ai toate elementele, dacă nu le ai, nu simți că din pămantul ăsta ai apărut pe lume, ți-e indiferent.

Eminescu și limba romană părinții vorbeau moldovenește, iar cu mine ucrainește

 «Eminescu nu a apărut de mult in viața mea. Pe cand incă nici nu știam să citesc romanește, acasă părinții vorbeau in ucraineană, apoi in rusește, am primit un volum de poezii de Eminescu. Imi amintesc că aveam o prietenă, fiica unui profesor de limba romană. Cand am intrat la ei in casă, părinții ei mi-au dăruit un volum de poezii de Mihai Eminescu. La 20 de ani. Nu l-am citit, fiindcă nu ştiam bine romanește. Totuşi, cred că limba era genetic in mine. Era acolo, imi curgea prin vene. Satul acela in care m-am născut, a fost odată moldovenesc, apoi a venit școala in limba ucraineană și cand a venit armata romană in 1941, să vezi ce romană ieșea! Era doar ascunsă. Acest volum il am și acum, este tot timpul pe pian, cu toate că am zeci de volume de şi despre Eminescu. Acea forță, acel spirit, mod de a gandi, de a ințelege lumea inconjurătoare, acea scară socială, dragostea atat de puternică le găseşti toate la Eminescu. Mai mult, cand am dat și de Veronica Micle, am realizat un tot. Dansa l-a completat! La el era altă dragoste, mult prea poetică. La dansa e mai puternică, mai pămanteană, mai directă. Nu-i pot privi separat. Eminescu fără Micle și Micle fără Eminescu. Nu cred că l-am fi avut pe Eminescu în așa fel pe care-l cunoaștem, dacă nu era in viața lui Veronica Micle. Şi oare mai apărea Veronica Micle, dacă nu era Eminescu? Ea scria și pană să-l cunoască pe Eminescu, dar cred că era altfel. Această pereche, acest cuplu spiritual. Cred că dacă Eminescu ar fi avut cunoştinţe muzicale, ar fi scris și muzică la nivelul poeziilor. Fiecare vers al lui, este muzică. Eu am ințeles că Eminescu canta și avea o voce foarte frumoasă. Era bariton, iar Veronica era contra-alto. Amandoi erau muzicali și de aceea imi vine foarte ușor să compun pe versurile lor.

«A fost Veronica o femeie uşoară?»

Compozitorul Eugen Doga are un punct de vedere interesant vizavi de Mihai Eminescu. «Globalizarea există de milenii. Problema apare atunci cand ajungem la globalizarea conștiinței, cand toată lumea gandește la fel. Nu se poate asculta la fel, nu se poate să mănanci la fel. Omul nu iși dă seama. Patria este acolo unde ai pămantul acela pe care l-ai primit de la străstrăpărinții tăi. Cred că trebuie să ai acel simț de patrie, dacă nu, ești al nimănui. Unii mă intreabă unde este patria mea: eu sunt la Moscova, la Chișinău, la București, sau in altă parte. «Și unde trăiți?». In avion! Patria mea este unde este muzica mea. Acest sol muzical, spațiu, camp este pornit tot de la țărâna asta. Globalizarea inseamnă lipsă de pămant, de țărană, de vii, de coline, de Dunăre, de Nistru. Fără asta, nu poţi fi om. O părticică din acest univers. Trebuie să ai toate elementele, dacă nu le ai, nu simți că din pămantul ăsta ai apărut pe lume, ți-e indiferent. Eminescu și limba romană «Eminescu nu a apărut de mult in viața mea. Pe cand incă nici nu știam să citesc romanește, acasă părinții vorbeau in ucraineană, apoi in rusește, am primit un volum de poezii de Eminescu. Imi amintesc că aveam o prietenă, fiica unui profesor de limba romană. Cand am intrat la ei in casă, părinții ei mi-au dăruit un volum de poezii de Mihai Eminescu. La 20 de ani. Nu l-am citit, fiindcă nu ştiam bine romanește. Totuşi, cred că limba era genetic in mine. Era acolo, imi curgea prin vene. Satul acela in care m-am născut, a fost odată moldovenesc, apoi a venit școala in limba ucraineană și cand a venit armata romană in 1941, să vezi ce romană ieșea! Era doar ascunsă. Acest volum il am și acum, este tot timpul pe pian, cu toate că am zeci de volume de şi despre Eminescu. Acea forță, acel spirit, mod de a gandi, de a ințelege lumea inconjurătoare, acea scară socială, dragostea atat de puternică le găseşti toate la Eminescu. Mai mult, cand am dat și de Veronica Micle, am realizat un tot. Dansa l-a completat! La el era altă dragoste, mult prea poetică. La dansa e mai puternică, mai pămanteană, mai directă. Nu-i pot privi separat. Eminescu fără Micle și Micle fără Eminescu. Nu cred că l-am fi avut pe Eminescu, dacă nu era in viața lui Veronica Micle. Şi oare mai apărea Veronica Micle, dacă nu era Eminescu? Ea scria și pană să-l cunoască pe Eminescu, dar cred că era altfel. Această pereche, acest cuplu spiritual. Cred că dacă Eminescu ar fi avut cunoştinţe muzicale, ar fi scris și muzică la nivelul poeziilor. Fiecare vers al lui, este muzică. Eu am ințeles că Eminescu canta și avea o voce foarte frumoasă. Era bariton, iar Veronica era contra-alto. Amandoi erau muzicali și de aceea imi vine foarte ușor să compun pe versurile lor.

«A fost Veronica o femeie uşoară?»

Eugen Doga reia: «A fost el rău? Cu cine? Citește! Cu toți oamenii răi, cu toți acei stăpani ai țării, sus-pușii. Veronica a fost o femeie fără morală? De unde? Aș vrea să adun toate femeile uşoare ale lumii care să scrie măcar un vers aşa cum l+a scris Veronica: «Ce n-ar da un mort pentru un răsărit de lună». Și, gata, aici e punctul! Unde găsești un vers atât de puternic? Acolo e poezie mare. Aș putea vorbi mult despre acești doi oameni, pentru că ii simt că sunt aproape de concepția mea. Și această dragoste neimplinită, intr-un fel. Trăiesc, la rindu+mi ceva asemănător. Nu știu ce este dragostea! Nu ascund chestia asta și vorbesc și cu soția mea. Dragostea omenească nu am simțit-o. Pentru că eu tot timpul luptam pentru existență, apoi să recuperez ceea ce am pierdut in copilărie, pentru că ea a fost intr-un mediu ostil».

Eugen Doga s-a născut pe 1 martie 1937, in satul Mocra, Transnistria (pe atunci URSS, astăzi Raionul Ribnița, Rep. Moldova). Este compozitor de muzică de film (artistic, de animaţie, de televiziune), de teatru şi de estradă, ciclul pentru orchestră de estradă «Ritmuri citadine»), muzică uşoară, spectacole («Radu Ștefan, intaiul și ultimul», «Pe un picior de plai», «Ce frumoasă este viața», «Păsările tinereții noastre», «Sfanta sfintelor»), muzică pentru cor, piese instrumentale, simfonii, lucrări camerale, muzică vocală de cameră, cantate, cvartete de coarde, poeme simfonice («Inima veacului», «Mama»), cantece pentru copii, balet («Luceafărul» - balet in 8 tablouri, pe libretul de Emil Loteanu după poemul omonim de Mihai Eminescu, 1983).

EVZ.RO