Sie sind hier

Acasă la Eugen Doga, în ajunul zilei sale de naștere: „Am călătorit în toată lumea, doar în Antarctica nu am fost, dar nici o singură dată din partea Moldovei”. ZDG.MD

L-am vizitat acasă într-o după amiază, în ajun de 1 martie când își sărbătorește ziua de naștere. Genialitatea lui și-a găsit loc într-o casă ce dezvăluie un trai simplu, modest, alături de Natalia, soția sa, ei fiind împreună de 62 de ani.

Eugen Doga este compozitorul care timp de șase decenii aduce publicului adevărate perle muzicale. A compus cântece și simfonii, piese instrumentale de cameră, romanțe, un poem simfonic intitulat „Mama”, dar și celebrele piese „Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Am visat ploaia” etc. Odă Europei și Imnul lui Ștefan cel Mare tot ale lui Eugen Doga sunt. În cinematografie, în 200 de filme – „Se caută un paznic”, „Singur în fața dragostei”, „Ana Pavlova”, „Lăutarii”, „Maria-Mirabela” etc., coloana sonoră e semnată de Eugen Doga.

A fost deputat în ultimul Parlament al URSS, dar și în primul Parlament care a declarat Independența R. Moldova. Este decorat cu înalte distincții de stat: Ordinul Republicii – în R. Moldova, Steaua României și Ordinul Pentru merite în fața Patriei acordat de Rusia. Este artist al poporului și laureat al Premiului de Stat.

În R. Moldova, anul 2017, când a împlinit 80 de ani, a fost declarat anul lui Eugen Doga, în cinstea sa. La Chișinău, o stradă centrală îi poartă numele, iar chipul compozitorului a devenit imaginea unei mărci poștale. Este talentat și celebru, dar atunci când discuți cu el despre celebritate, spune simplu: „Mama a fost genială!”

Publicitate

„Ghioceii ăștia care au înflorit sunt semne nu doar calendaristice…”

De la terasa luminoasă care are pereți din sticlă, acolo unde am stat de vorbă, se vede clar sfârșitul iernii și începutul primăverii. Vorbim despre dragoste, despre muzică sau despre război, iar maestrul nu ezită să se întrerupă ori de câte ori zărește după pereții de sticlă ghioceii înfloriți sau vreo pasăre cu aripi multicolore.

„Din toate așteptările mele, cea mai mare și cea mai fierbinte este așteptarea primăverii, și nu doar a celei climatice, dar și a celei spirituale. O așteptăm de mulți ani, dar ea, dacă e doamnă, de genul feminin, cam tărăgănează cu venitul. Hai vino, primăvară, vino, te așteptăm”, spune Eugen Doga cu sinceritatea unui copil.

Îl întreb cum anume i-a mulțumit mamei sale pentru faptul că i-a dăruit viață anume în această zi, la început de primăvară, la 1 martie. Răspunde simplu, spontan: „Mama a fost genială. Dumnezeu, de fapt, a programat-o atât de frumos. Eu sunt primul copil la mama și să mă nască la 1 martie, în prima zi de primăvară, este un simbol pentru mine, pentru că primăverii eu, într-adevăr, îi am dedicate o sumedenie de lucrări inspirate din acest anotimp frumos, al renașterii, chiar dacă nu se cheamă «Primăvara», că ar fi prea frontal și nu prea miroase a frumos gust, dar primăvara e cea care dă lumină, dă dispoziție bună, dă perspectivă pentru viață, pentru o viață luminoasă. Eu, de fiecare dată când aștept primăvara și mai ales când vine, mă bucur foarte mult. Am multe lucrări scrise. «Primăvara omenirii» este o cantată. Îmi amintesc cum în copilărie cântam «Vine, vine primăvara», foarte frumos era. Nu doar nașterea, dar și creația mea sunt legate de acest anotimp. Multe lucruri reușite le adresez acestei stări de primăvară, renaștere, înviere. Când mă uit la ghioceii ăștia care au înflorit, sunt semne nu doar calendaristice, ci și simbolice.”

„Nu-mi ajunge de Vieru, nu-mi ajunge de Loteanu”

Când în viață are de toate – o familie grijulie, inspirație, recunoștința publicului, ce îi lipsește totuși? Răspunde sentimental: „În fiecare zi, în fiecare moment simt lipsa lor. Nu-mi ajunge de Vieru, nu-mi ajunge de Loteanu. Noi împreună eram capabili să creăm lumi diferite, lumi noi. Eu tot urmăresc, așa cum apar ghioceii ăștia, poate că și pe terenul poeziei, literaturii, al culturii, vor apare niște ghiocei noi, dar se vede că natura e foarte zgârcită, dă uneori cu duiumul, pe urmă – iok. Acum, noi suntem în pauză, la reculegere probabil. Natura se gândește: ce să le mai dau eu? Face sau nu să le dau? Cu apariția lui Loteanu și a lui Vieru în viața mea, eu m-am regăsit în alte calități pe care nu aveam să le am vreodată.”

În continuare, povestește cât de interesant era să stea de vorbă cu Emil, să stea de vorbă cu Vieru. „Nu doar vorbeam, dar ne certam, ne certam de groază, fiindcă fiecare avea lumea proprie și nimeni dintre autorii acestor lumi nu era gata să cedeze. Atunci, apăreau ciocniri, iar ciocnirile aduceau al treilea nominativ… Ce frumos, o păsărică acolo, deci, a venit primăvara” (se abate observând prin geam o pasăre, n.r.), după care își continuă gândul, subliniind că dacă nu era să fie Loteanu, nu ar fi scris muzica  pentru filmele „Lăutarii”, „O șatră urcă spre cer”, „Ana Pavlova”, care „sunt niște capodopere,  și nu moldovenești cum le place criticilor să sublinieze. Dar mai lăsați-mă în pace, să consacri un talent dat de Dumnezeu spațiului ăsta dintre Nistru și Prut?”

Trei citate cât o veșnicie

1. „Am călătorit în toată lumea, doar în Antarctica nu am fost, dar nici o singură dată din partea Moldovei. Cum se întâmplă asta? Dacă nu erau aceste țări care m-au promovat, aici m-ar fi înghițit de la bun început. Nu înțeleg cine a implantat acest virus atât de periculos pentru dezvoltarea omului, a personalităților.”

2. „Nici o singură dată, cineva să se intereseze nu că ce face omul ăsta, dar dacă mai este? Nu se poate de trăit atât de izolat. Chiar ultima, legat de Europa, plecăm în Europa, avem „Odă Europei”, am scris-o acum un an și jumătate. Unde a răsunat ea? Eu sunt sigur că dacă o să întreb toți guvernanții care sunt acolo, cu mașini etc. dacă știu de asta, sigur că nu știu. De ce? Mă întreb. Sau ne ducem la Ștefan cel Mare la monument, depunem flori, se apleacă și pleacă, dar de ce nu răsună Imnul lui Ștefan cel Mare? Este scris, se cântă. Așa de multe lucrări muzicale marcante avem că le neglijăm?”

3. „Tot repetăm: Europa, Europa, dar cu ce te duci? Cu exclamări false? Goale? Noi avem cu ce înzestra aceste frumoase simboluri. Sunt foarte supărat, chiar dacă nu e treaba mea personală. Eu stau bine. Trăiesc bine, nu stau flămând. Totul e în regulă. Și nu de aceea că mă hrănește statul, eu trăiesc din propriile câștiguri.”

Războiul și muzica

Încerc să revenim din primăvară la durerea și suferința pe care de doi ani deja ne-o aduce războiul de lângă noi. „Am multe lucrări antirăzboinice, dar nu aud să fie scoase pe talgerul conștiinței noastre naționale. Să fie o emisiune, să mă cheme cineva la televiziune. De 30 de ani nu am fost la Televiziune, dar mie îmi trebuie să am un dialog cu lumea cu care trăiesc pe pământul acesta care îmi aparține și mie. De ce să nu am acest dialog? Dar noi vorbim de libertate… Nu în mod direct, dar, de fapt, îmi închid gura, așa iese de facto. De ce să nu vorbim cu lumea? De la ’90 încoace nu mă mai cheamă la TV”, spune cu amărăciune marele om de cultură.

Găsesc potrivit momentul să-l întreb despre decizia sa de a se filma în diverse spoturi publicitare. „Dar ce? Asta este încă o cale de ieșire publică. Ce, agenții economici nu sunt cetățenii noștri, cu care trăim în aceeași țară, facem același lucru, ei în felul lor și eu în felul meu. Și e absolut normal. Cei care critică nu prea au cu ce merge la „concurs». Propuneți altceva. Aceștia m-au chemat și eu m-am dus”, explică Eugen Doga.

„Războiul este cea mai urâtă formă de dialog”, revine compozitorul la subiectul războiului din Ucraina, precizând că, desigur, fiecare dintre noi și-ar dori să trăiască într-un stat puternic, căruia nu i-ar fi frică de un atac străin, din partea oricui. „Nu are importanță, atacul este atac și dușmanul este dușman, de orice culoare ar fi. Eu îi mulțumesc Domnului că ucrainenii rezistă, altfel eram noi. Eram și suntem, doar se spune că următoarea poziție suntem noi”, continuă Eugen Doga.

Pentru că mai mult timp a locuit la Moscova, îl întreb când a fost ultima dată în Rusia. „Merg,  pentru că am acolo treabă, asta este țara care m-a lansat, care m-a recunoscut. Și eu nu am probleme cu țara, de fapt, ei au probleme cu mine când sunt de altă părere. Mi-am petrecut o parte foarte importantă din viață în țara asta, care e o țară foarte frumoasă și bogată. Dar se vede că ceva s-a întâmplat în mințile cuiva că a provocat ciocnirea din Ucraina”, povestește Doga.

Monolog despre continentul pe care nu a cântat deocamdată

„Am încercat toate continentele, cu excepția Antarcticii și peste tot mă simt bine. Eu nu scriu mai bine decât alții, dar eu scriu altfel. Unde m-aș vedea în 2024? M-aș vedea peste tot. Mă simt peste tot bine și peste tot mă primește lumea la fel. Este un indicator care este propriu pentru oricine, oriunde și oricând. Care-i indicatorul ăsta? Calitatea gândirii, calitatea sentimentelor pe care le transmiți prin muzică, prin poezie. Calitatea asta se bazează pe prietenie, pe pace, pe mama, pe dragoste. E o chestie care cuprinde tot ce ne ține pe noi, dar pe noi ne ține mama, ne ține dragostea, ne ține pământul care ne-a crescut. Eu nu m-am programat să cânt țara că mi-ar fi comandat cineva. Eu cânt, pentru că de aici vine și o fac cu mulțumire de sine, nu pentru laude. Eu sunt mulțumit că îmi fac datoria pe care o am față de Dumnezeu”, spune Doga cu un fel de recunoștință.

ZDG.MD 

 

 

1997-2017 (c) Eugen Doga. All rights reserved.