MAI AM UN SINGUR DOR. 29.07.2015

Așa se numește voluminoasa carte de Miniaturi vocale pe versuri eminesciene – romanțe și lieduri, alcătuită de Gheorghe Sărac în care am avut nenorocirea de a fi publicat. Când am răsfoit cartea m-am îngrozit de batjocura față de romanțele mele.  Chiar dacă o făcea cel mai mare dușman al meu, tot nu putea să-și permită una ca asta. Asupra ediției a lucrat (?) în calitate de redactor și consultant științific, lector universitar doctor Alexandru Petrovici, domnul Sărac trimiţând „un gând pios” şi domnului Dumitru Ciocoiu, copist de partituri muzicale. Cred că dumnealui a și făcut această gafă. Nu știu din ce motive nu mi s-a dat să citesc corectura, care era să evite această urâtă situație. Iată ce am observat, citind romanțele publicate cu numele meu:

№ 53, p. 93 - e scris „O, rămâi”, dar muzica-i străină, a altui autor. Cum s-a întâmplat așa ceva?

№ 98, p. 203 - „De-aș avea”, din nou ”O,rămâi”, p. 295, № 114, № 140, p. 403, „Din pulbera iubirii” - greșeli în linia melodică.

№ 117, p. 304 - „Ochiul tău iubit”, e denaturată melodia, partea a doua în genere lipseşte!

№ 128, p. 352 - „Să țin încă o dată”, este numai prima parte, în partea a doua fiind pusă muzica  „Somnoroase păsărele” de alt autor! Bine că nu-i „Cuibușorul de nebunii”…

№ 141, p.406 - „Nu plânge”, lipsește textul în paginile 414 și 415 (și cum să nu plângi?).

№ 143, p. 424 - „Și de ce te mai plâng”, lipsesc câteva măsuri din muzică, iar textul e amestecat, încurcat.

Unde mai pui că şi prenumele meu e cu un adaos - „iu” la sfârșit…

Majoritatea romanțelor sunt bine cunoscute și interpretate în Republica Moldova.

În scrisoarea deschisă către  alcătuitorul ediției , domnul Sărac, din 28 iulie a.c., am scris:

Rog foarte insistent scoaterea din carte a lucrărilor menţionate ori reeditarea cântecelor trunchiate, tipărite cu greşeli. Dar dacă volumul este deja în vânzare, e și mai prost. Trimiteți la distribuitori anexe referitor la lucrările mele tipărite eronat.

Ironia sorţii: Asta este prima publicație de muzică din creațiile mele în România!

Mie-mi este rușine de așa „premieră”! Lumea va crede că eu așa am scris. Gândiți-vă, domnule Sărac la imaginea mea, a editurii MAGIC PRINT, care a publicat cartea, la reputaţia dumneavoastră, dar și la acei care-mi solicită muzica și vor descoperi cu stupoare aceste „perle” editoriale.

Vă rog să mă credeţi, mi-ați stricat tot dorul de apropiere de melomanii români. Păcat!

 Eugen Doga