当前位置

11 personalități EURO CENTENART pentru România! Agentia de carte. 8.12.2018

Vineri, 7 decembrie 2018, ora 14:00, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8), a avut loc GALA EURO CENTENART, un proiect finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale și selectat de Comisia interministerială dedicată sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 2018.  GALA EURO CENTENART este un proiect ce marchează sărbătorirea Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 2018 prin premierea a 11 personalități ale culturii și artei din diaspora română de pe cuprinsul Uniunii Europene. Juriul a fost compus din cinci personalități ale culturii române: acad. Eugen Simion (președinte), prof. univ. dr. Silviu Angelescu, conf. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București, scriitoarea și actrița Ioana Crăciunescu, scriitorul Cristian Teodorescu. Premiile EURO CENTENART au fost acordate pentru personalități ale culturii și artei române din diaspora care au promovat cultura română și spiritul identitar în Europa diversității și a valorii (în ordine alfabetică): Jean-Jacques Askenasy, Florin Codre, Eugen Doga, Ilina Gregori, Victor Ivanovici, Basarab Nicolescu, Monica Săvulescu Voudouri, Virgil Tănase, Dumitru Țepeneag, Leontina Văduva și Matei Vișniec. Într-o sală arhiplină, în public i-am remarcat pe academicienii Maya Simionescu, Mircea Martin și Mircia Dumitrescu, ministrul Energiei, Anton Anton, regizorul Radu Boroianu, editorul și traducătoarea Angela Martin, sculptorul Vlad Ciobanu, managerul cultural Cristian Vasile Petcu, jurnalistul Marius Constantinescu, traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți, poetul și jurnalistul Lucian Vasilescu și Dora Stănescu.

Gala a fost deschisă de muzicianul Marius Mihalache și trupa sa – Arabela Nicolau, Lorin Mihalache,  Mandela (Marius Gagiu), Florin Parfele – cu piesa ”Paparudă Rudă”.

”O zi fastuoasă! – vă spune Dan Mircea Cipariu, din Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București. Sunt onorat să vă prezint Gala Euro CentenArt, un proiect finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale și selectat de Comisia interministerială dedicată sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 2018.  GALA EURO CENTENART este un proiect ce marchează sărbătorirea Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 2018 prin premierea a 11 personalități ale culturii și artei din diaspora română de pe cuprinsul Uniunii Europene. La 100 de ani de la Marea Unire dorim să oferim o scenă publică de recunoaștere și de recunoștință pentru 11 personalități care au promovat și promovează cultura română. Juriul acestei Gale este compus din cinci personalități ale culturii române: acad. Eugen Simion (președinte), prof. univ. dr. Silviu Angelescu, conf. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București, scriitoarea și actrița Ioana Crăciunescu și scriitorul Cristian Teodorescu. Premiile EURO CENTENART sunt acordate pentru personalități ale culturii și artei române din diaspora care au promovat cultura română și spiritul identitar în Europa diversității și a valorii (în ordine alfabetică): Jean-Jacques Askenasy, Florin Codre, Eugen Doga, Ilina Gregori, Victor Ivanovici, Basarab Nicolescu, Monica Săvulescu Voudouri, Virgil Tănase, Dumitru Țepeneag, Leontina Văduva și Matei Vișniec. Fiecare dintre premii are o valoare nominală de 10.000 de lei și sunt  decernate în cadrul unui show  ce îl are ca invitat special pe muzicianul Marius Mihalache, cu ale cărui compoziție și acorduri de magician al țambalului am deschis această Gală. Artistul vizual Mihai Zgondoiu a realizat afișele, diplomele și broșura acestui proiect unic prin care sărbătorim Centenarul și valorile sale recunoscute internațional. GALA EURO CENTENART este realizată de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și Clubul UNESCO-Adolescenții, cu susținerea financiară a Ministerului Culturii și Identității Naționale. Coproducător: Radio România Cultural. Parteneri: asociația Euro CulturArt, Opera Scrisă.ro-societate de gestiune a drepturilor de autor și AgențiadeCarte.ro.”, a spus Dan Mircea Cipariu.

Aceasta a adăugat: ”Ordinea decernării premiilor Euro CentenArte este alfabetică. Primul premiu pe care îl oferim i se acordă unuia dintre cei mai proeminenți neurologi din lume, e vorba de Profesorul Jean-Jaques Askenasy, fondator al primului Institut de Medicina Somnului din Israel, considerat unul dintre continuatorii Școlii Române de Neurologie „Gheorghe Marinescu” peste hotare. O notă bio-bibliografică a Profesorului Jean Askenazy o puteți citi pe AgențiadeCarte.ro, alături de prezentările membrilor juriului și a celor 11 premiați ai Galei Euro CentenArt. Îl invit, în acordurile imaginate de unul dintre cei mai vitali percuționiști de blues-jazz and rock, Vali Vătuiu, îl invit, așadar, la microfonul RRC pe Profesorul Jean Askenasy.”

Profesorul Jean Askenasy: ”Sărbătorim în acest an 100 de ani de la întregirea României. Diplomele pe care le primim astăzi, aici, cred că sunt în asentimentul tuturor laureaților, sunt semne de întregire a semințelor însămânțate de iluștrii noștri dascăli. Dat fiind că sunt neurolog, dați-mi voie să-i menționez pe iluștrii dascăli pe care i-am avut în România: pe Iuliu Hațeganu, Vlad Voiculescu, State Drăgănescu, Oscar Sager. Desigur, sunt și mulți alții. Aceștia mi-au fost dragi de la început și am învățat foarte multe de la ei. Această întregire a însămânțării în noi a culturii românești nu face decât să ne transforme, după cum spune un alt ilustru savant, Nietzsche, în punți pe care traversează cultura. Să le fie dascălilor mei binecuvântată memoria.”

DMC: ”Această Gală ar fi fost imposibil de realizat fără sprijinul bunului nostru prieten Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, poate cel mai eficient manager cultural în anul Centenarului. Îl invit la microfonul RRC pe Ioan Cristescu, membru al juriului Galei Euro CentenArt, să ne spună ce crede domnia sa despre rolul acestor 11 premiați ai Galei în Europa națiunilor, în Europa culturii, în anul Centenarului.”

Ioan Cristescu: ”Bine ați venit la Muzeul Național al Literaturii Române! Este o plăcere și o onoare să găzduim această gală. O gală pe care prietenul Dan Mircea Cipariu a imaginat-o și a pus-o în practică. Să onorăm, în măsura în care putem aceste personalități ale vieții românești din afara granițelor. Niciodată nu am crezut că România este doar între granițe și prin prezența lor aici se dovedește că România nu este doar între granițe. Atunci când am căutat să premiem am contat pe personalități care simt, gândesc și fac bine poporului român. În anul Centenarului, a face bine poporului român este cel mai important lucru.”

DMC: ”Al doilea premiat, în ordine alfabetică, al Galei Euro CentenArt este sculptorul Florin Codre, un prieten al scriitorilor români, un mare sculptor contemporan care își leagă destinul de Franța și de România, cel care este arhicunoscut la noi pentru statuile ecvestre ale lui Carol I din Călărași și București. Îl invit la microfonul RRC pe sculptorul Florin Codre.”

Florin Codre: ”Sunt onorat și emoționat de această alegere a dumneavoastră. Mă bucură foarte tare și mă gândesc de ce am ajuns în situația asta. Cred că este și meritul unor profesori anonimi pe care eu i-am avut, nu am avut norocul să am profesori celebri, în afară de Paul Vasilescu care mi-a fost mai mult prieten decât profesor. Am avut niște profesori geniali, necunoscuți, care m-au învățat cum să nu mă las cucerit de lucruri mici. Grație lor am reușit să îmi păstrez idealurile, iubirile și am ajuns astăzi aici să primesc acest premiu.”

 

DMC: ”L-am ascultat ceva mai devreme pe unul dintre jurați, Ioan Cristescu. Îmi face plăcere să o invit la microfon pe un alt reprezentant al juriului, mai bine-spus pe singura reprezentantă a juriului, e vorba de scriitoarea și actrița Ioana Crăciunescu, cea care, luni, 10 decembrie 2018, de la ora 17.00, în Sala ”Ion Băieșu” a MNLR, va primi Premiul APLER- Cartea anului 2017 pentru ”Mon general”, apărută la Editura Tracus Arte, și ”Piața Chibrit”, apărută la Editura Charmides. O invit la microfonul RRC pe Ioana Crăciunescu.”

Ioana Crăciunescu: ”Fac parte din două țări pe care le-am împărțit la jumătate. Jumătate aici, jumătate dincolo, dincolo fiind aici și aici fiind dincolo. Sunt onorată că fac parte din acest juriu și sunt onorată că de la vârsta de 16-17 ani i-am cunoscut pe aproape toți acești premianți. Mă bucur că sunteți aici.”

DMC: ”Al treilea premiat va fi prefațat de sonurile inconfundabile ale muzicianului Marius Mihalache, cel care a cântat în deschiderea câtorva concerte ale renumitului artist american Chick Corea. Iar recenta sa premieră de la Naționalul bucureștean, Săftița, este o opera muzicală pe care sunt convins o veți aplauda minute în șir. La microfonul RRC, inconfundabilul și genialul Marius Mihalache. Dacă dai pe google o căutare despre Eugen Doga, primele două informații sunt că valsul ”Gingașa și tandra mea fiară” a fost recunoscută de către UNESCO a patra capodoperă muzicală a secolului XX și că Olimpiada de Iarnă de la Soci a fost deschisă cu acest vals, iar  pe muzica compozitorului moldovean au dansat circa 300 de balerini, inclusiv celebrii dansatori Svetlana Zakharova şi Vladimir Vasiliev de la Teatrul Bolşoi. Îl invit la microfonul RRC pe Maestrul Eugen Doga.”

Eugen Doga:” Eu nu am avut această fericire de a face școala românească. M-am născut în alte spații geografice și în alt spațiu spiritual și chiar politic. Voi pleca de aici cu multă încărcătură spirituală pe care o voi duce cu mine și o voi preface în note muzicale. Vă mulțumesc mult pentru această înaltă apreciere.”

DMC: ”Profesorul Silviu Angelescu este folclorist, etnolog, antropolog, teoretician literar, eseist şi prozator, eminent profesor al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Studenții și doctoranzii domniei sale, printre care mă număr, sunt atrași de magnetismul și de acribia sa. Sunt bucuros să îl invit la microfonul RRC pe Profesorul Silviu Angelescu.”

Profesorul Silviu Angelescu: ”Pe câțiva dintre premianți eu nu i-am cunoscut personal niciodată. Câțiva dintre cei premiați sunt plecați demult din țară, alții au plecat ceva mai târziu. Ei s-au impus acolo unde au ajuns, sunt personaje ale vieții publice, literare, muzicale, artistice și multe priviri se îndreaptă către ei. În afara bucuriei de a întâlni aceste persoane, vreau să mărturisesc admirația pentru doi foști studenți, unul încă mai este în registrul matricol. E vorba de Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu, cei care au realizat acest proiect, amândoi s-au impus în ultimii ani prin efortul acesta de a face foarte activă viața culturală, cu deosebire viața literară, pentru că amândoi sunt literați, eu cred că merită mulțumirile și recunoștința noastră.”

DMC: ”Al patrulea premiat este o premiată, Ilina Gregori, Începând din 1976, timp de aproape treizeci de ani, a fost docentă la Universitatea Liberă din Berlin. În limba română, cea mai recentă cartea a sa este ”Păstrat în uitare? Matila Ghyka. Numărul și Verbul”, Editura Tracus Arte, București, 2018. O invit la microfonul RRC pe doamna Ilina Gregori.”

Ilina Gregori: ”Când am primit e-mail-ul dumneavoastră în care îmi comunicați scenariul zilei de astăzi, v-am admirat spiritul organizatoric, dar m-a și speriat perspectiva de a-mi reduce alocuțiunea la 3 minute. Recunosc că am avut o angoasă, m-am tot întrebat ce pot exprima în 3 minute. Am tot revenit la această cifră 3, am căzut într-o reverie numerologică și mi-am zic că 3 nu este un număr ca oricare altul, este un număr sacru. Trecând de la 3 am ajuns la 100, de ce serbăm 100 de ani de la Unire și nu 97 sau 105. 100 un număr sacru. 100 înseamnă de 10 ori 10, numărul premiaților este 10 plus 1, iar antologia pe care ați editat-o cu ocazia Centenarului se numește 10X10 Născut în România. 10 înseamnă de două ori 5, numărul membrilor din juriu este de 5. Vă mulțumesc fiecăruia dintre dumneavoastră pentru această bucurie și onoare pe care mi-o faceți. Din lista premianților am văzut că 5 erau cunoscuți de-ai mei, dintre aceștia 2 erau prieteni vechi, 3 erau achiziții din diaspora, din nou cifra 3. Diaspora înseamnă etimologic vorbind ruptură, separare, risipire, ori în cazul nostru am văzut că depărtarea de țară înseamnă și o altă apropiere, separarea înseamnă și întâlnire și risipirea înseamnă și comunicare. Sunt foarte mulțumită că sunt astăzi aici.”

DMC: ”Un alt membru al juriului este unul dintre cei mai importanți și mai premiați prozatori români contemporani, Cristian Teodorescu, un scriitor cu o veche experiență de jurnalism radio, ani de zile coordonând Biroul de la București a postului Radio Europa Liberă, în prezent fiind membru în Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune. Îl invit la microfonul RRC pe scriitorul și jurnalistul Cristian Teodorescu.”

Cristian Teodorescu: ”Mi-e greu să găsesc cuvintele cu ajutorul cărora să-mi exprim bucuria că fac parte din acest juriu alături de oameni pe care îi prețuiesc, între care doi mi-au fost profesori la facultate. Unii au plecat din România mai mult de nevoie decât că și-ar fi dorit, au consunat extrem de multă energie creatoare pentru a se impune și în străinătate, după ce o făcuseră aici de unde au trebuit să plece. Unii au plecat pentru a se putea împlini, alții din cauza faptului că împliniți fiind și-au dat seama că libertatea lor interioară trebuia să găsească echivalent. Unii dintre ei au fost obiectele unor tentative de a fi șterși din memoria publică, alții au fost obiectele unor încercări absolut ticăloase ale puterii totalitare. Acești oameni au știut în momentele de cumpănă prin care au trecut să facă deosebirea între puterea trecătoare și compatrioții lor din rândul cărora au plecat. Îi aplaud cu recunoștință și cu admirație și trag nădejdea că azi grație lor ne vom bucura de o normalitate după care am tânjit și uneori tânjim și astăzi.”

DMC: ”Al cincilea premiat este un profesor de legendă al Literelor bucureștene din anii 70-80, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Greci, al Societăţii Elene de Literatură Generală şi Comparată, membru fondator (şi Vicepreşedinte) al Societăţii Hispaniştilor Greci, membru al Asociaţiei Internaţionale a Hispaniştilor şi al Societăţii Cervantine. Îl invit la microfonul RRC pe Profesorul Victor Ivanovici.”

Victor Ivanovici: ”Mulțumesc juriului pentru că s-a oprit asupra modestei mele persoane. Am văzut nume care mă intimidează și nume ale unor prieteni cu care sunt bucuros să împart această bucurie. Premierea noastră răspunde la o aniversare care mie personal îmi trezește sentimente amestecate. Sigur, Centenarul României Mari este un motiv de îndreptățită mândrie, pe de altă parte această epocă a naționalismelor redivive conține și primejdii. Eu sper și doresc din toată inima României să nu-și transforme mândria în trufie, să fie mare în sensul în care o vedea George Enescu, mare pe vremea înfăptuirii Marii Uniri. George Enescu spunea dacă administrația și viața economică ar fi  la înălțimea vieții culturale și artistice am fi națiunea cea mai fericită de pe glob. Această fericire aș vrea-o eu pentru România, adică trecând prin cultură. Ca unul care am avut un pic de succes și mult noroc pe alte meleaguri, eu nu am ce reproșa străinătății. Norman Manea spunea că America, și adaug eu, oricare altă Americă, poate fi un hotel foarte confortabil, acasă însă ești numai în România, cu sau fără premii, cu sau fără aniversări.”

DMC: ”Al șaselea premiat este Basarab Nicolescu. Scriitoarea și președinta PEN-Club România, Magda Cârneci, a făcut o propunere juriului Euro CentenArt, din care citez și citesc: ”Fizician cuantic și filosof al științei, Basarab Nicolescu este promotorul transdisciplinarității pe plan mondial și un  mare iubitor de poezie. Și-a început cariera la București, cu un eseu  despre Ion Barbu, și a continuat-o la Paris de la finele anilor ’60, ca  cercetător stiintific la CNRS (cel mai prestigios centru de cercetări  din Franta). A publicat mai multe cărți în franceză, dintre care „Nous, la particule et le monde”, a primit Premiul Academiei Franceze de  Științe. Basarab Nicolescu a păstrat mereu legătura cu România: a  inițiat în anii 2000 seria de monografii „Les Roumains de Paris” despre personalități române din Franța la editura Oxus din Paris (Eliade,  Cioran, Ionescu, Tzara, Brâncuși, Fondane, Gherasim Luca etc), iar în  anul 2017 a publicat albumul fotografic „Roumains de Paris”. Acestea sunt numai câteva din elemente dintr-o activitate extrem de bogată  care-l recomandă cu prisosință pe Basarab Nicolescu pentru acest premiu”. Anamaria Spătaru, producătorul acestei gale, l-a intervievat, de la Paris, prin telefon, pe profesorul Basarab Nicolescu, într-o înregistrare specială pentru Gala Euro CentenArt și pentru RRC.”

Basarab Nicolescu a trasmis mesajul său prin intermediul unei înregistrări:”Sunt onorat să primesc premiul Euro Centenart prin decizia unui juriu prestigios, pus într-o companie europeană selectă și cu o ocazie atât de importantă, 100 de ani de la Marea Unire. Locul României a fost și rămâne în Europa. Identitatea națională nu este în contradicție cu identitatea europeană, identitatea națională se întărește prin îmbinarea cu identitatea europeană. România trebuie să-și manifeste deplina solidaritate cu Europa, desprinderea de Uniunea Europeană ar pune în pericol existența României. Este surprinzător să observăm numărul românilor care au contribuit în mod semnificativ la construirea științei și culturii țărilor Europei în care au locuit. Epicentrul a fost Franța din multe motive istorice și culturale. Franța era un focar al culturii mondiale, românii nu au format niciodată o etnie distinctă deoarece ei erau pe deplin francezi rămânând în același timp pe deplin români. Am făcut multe acțiuni legate de rolul personalităților de origine română în cultura și știința țărilor din Europa, am fondat în 2003 colecția Les Roumains de Paris, la Editura Oxus, mai recent, în 2017, am publicat în colaborare cu celebrul fotograf Louis Monier cartea  Roumains de Paris, la editura Michel de Maule. Am făcut recent o importantă donație la Biblioteca Aman din Craiova, cărți bibliofile numerotate, cu dedicație, reviste, afișe, programe de teatru și operă, fotografii, manuscrise, scrisori, pe care le-am colecționat timp de 50 de ani. Donația mea a constituit nucleul viitorului muzeu al exilului românesc, un muzeu viu în care se va simți pulsația României eterne, de fapt Muzeul Exilului care va fi funcțional în 2-3 ani. Există deja prin foarte bogatele arhive ale lui Leonid Mămăligă, Vintilă Horia, Andrei Șerban, Mircea Milcovici, Andrei Codrescu, Paul Barbăneagră. Dreptatea este făcută exilaților, dreptatea este făcută însăși culturii române, deoarece o parte a sa s-a desfășurat în exil. Dimensiunea europeană a exilului românesc va avea în mod inevitabil un dublu impact, un impact interior asupra interiorului României din Europa și un impact exterior prin conștientizarea țărilor Europei, a rolului românilor în edificarea culturilor țărilor respective. Permiteți-mi să închei omagiind plăcuta surpriză de a vedea prin acest premiu că autoritățile române și instituții prestigioase, precum Muzeul Național al Literaturii Române din București sunt interesate de adevărata cultură. Este un semn încurajator deoarece ceea ce România poate oferi lumii complicate de astăzi este tocmai imensa sa bogăție, cultura sa.”

DMC: ”Pe Doamna Monica Săvulescu Voudouri o cunosc din rubrica „România din diaspora”, publicată în revista Cultura, condusă de Augustin Buzura și Angela Martin. În emigrație s-a reprofilat, devenind specialist în Sociologia emigrației, senior researcher în diferite instituții internaționale de cercetare. A publicat romane, eseuri, poezie, dramaturgie, studii de sociologie. A obținut câteva premii literare, în Olanda și România. Scrierile sale sunt traduse în greacă, spaniolă, olandeză, maghiară, engleză, franceză, turcă, italiană. Președintă a Societății Culturale Balkania Contemporană și regizoare la Studioul de Teatru Profesionist din Diaspora din Atena. O invit la microfonul RRC pe Doamna Monica Săvulescu Voudouri.”

Monica Săvulescu Voudouri: ”Fiecare om are nevoie de un moment de recunoaștere în viață și pentru acest moment de recunoaștere pe care mi-l oferiți eu vă sunt total recunoscătoare. Nu aș vrea să mă sfiesc să apar printre dumneavoastră după 30 de ani de migrație victorioasă ca Agamemnon în carul triumfal. Vrea să vă spun că am avut o emigrație foarte grea, cu multe etape de străbătut, cu enorm de multă muncă, am trecut prin multe trepte sociale ca să ajung unde trebuia să ajung și sunt convinsă că într-o țară care are câteva milioane de emigranți cărțile mele se vor lipi într-o zi de cine se cuvine și cum se cuvine. Ce am mai învățat în emigrație este că nu este suficient să îți satisfaci propria vanitate, să te autopromovezi, că este greu de trăit într-un grup în care ceilalți oameni au frustrații pentru neîmplinirea vocației. Trebuie să faci ceva și pentru ceilalți nu numai pentru tine. Din această idee s-a născut teatrul, teatrul profesionist din diasporă. Suntem la a cincea stagiune, ne-am instituționalizat în Atena. Nu este o întreprindere ușoară, dar faptul că vă știm alături este un incontestabil sprijin sufletesc și emoțional pentru noi. Mulțumesc domnului Cristescu, în primul rând, pentru că ne-a publicat și ne-a readus acasă.”

DMC: ”A pus în scenă circa 30 de spectacole în Franţa şi România (printre care mai multe texte dramatice românești) şi a adaptat pentru scenă texte diverse, de la Crimă şi pedeapsă de Dostoievski la În căutarea timpului pierdut de Proust (jucat seară de seară timp de 18 luni la Paris). A fost directorul Institutului Cultural Român de la Paris între 1993-1997 și 2002-2006. Interzis în România până la revoluţia din 1989, cărțile lui, rescrise în română, au fost, în bună parte, publicate în ultimii ani în țară. Îl invit la microfonul RRC pe scriitorul, traducătorul și regizorul de teatru Virgil Tănase.”

Virgil Tănase: ”Sunt destul de mirat pentru un premiu care răsplătește ceva ce credeam că am făcut firesc. Premiezi pe cineva pentru că respiră sau pentru că îi bate inima. Sunt recunoscător juriului.”

A urmat un moment muzical semnat Marius Mihalache, o recitire în manieră jazz a Rapsodiei Române de George Enescu, moment aplaudat câteva minute la scenă deschisă.

DMC: ”Nu întâmplător, între acordarea premiilor celor doi scriitori – Virgil Tănase și Dumitru Țepeneag, îl invităm la microfonul RRC pe președintele juriului Euro CentenArt, academicianul Eugen Simion, recent premiat de Muzeul Național al Literaturii Române din București cu Premiul „Centenarul Marii Uniri”, în semn de apreciere pentru întreaga operă dedicată națiunii și culturii române.”

Academicianul Eugen Simion: ”Doamnelor și domnilor, ascultându-vă mi-am dat seama că juriul a fost corect și inspirat. Nu mă dezic de juriu. În afara de doamna Leontina Văduva, pe care o știu de la televizor, vă cunosc pe toți. Toți sunteți niște oameni de succes în culturile în care v-ați instalat și de aceea dincolo de respectul meu vă și iubesc. Îmi plac oamenii de succes, românii de succes. Sunt câțiva scriitori aici pe care îi stimez enorm, ei au reușit unde se reușește greu. Franța, care e cea mai permisivă dintre țările latine este și cea mai dificilă când este vorba de succes. Vă amintiți ce dramatică este confesiunea lui Cioran când spune că a renunțat la limbă și că astfel renunți la o anumită identitate. Înainte de a veni aici am fost la Institutul Călinescu, acolo se desfășoară un colocviu foarte important. 35 de tineri vorbesc despre hotarele literaturii române. Acum discutam despre ce se întâmplă cu scriitorii care au plecat și înainte de 90, și după 90 și noi am găsit formula despre ce se întâmplă cu ei. Dacă au scris bine aparțin culturii române, un francez cunoscut a spus o frază pe care eu o spun din când în când: cine scrie în franceză și scrie bine, zice că aparține Franței. Cine se exprimă în alte culturi și are valoare aparține ei. Dicționarul român al diasporei române, care a fost odată publicat în 7 000 de pagini, va avea o ediție a doua foarte extinsă, va avea probabil vreo 8 volume, este locul unde vă aflați toți. Unirea românilor și continuitatea există în asemenea tratate. V-am ascultat pe toți, ați vorbit despre faptul că nu ați renunțat la românitatea din dumneavoastră, e foarte frumos, ne place enorm. Vă felicit pentru valoarea dumneavoastră. Se spune că Dumnezeu o să cheme neamurile la judecata de apoi, după locul unde s-au născut.”

DMC: ”Dumitru Țepeneag este prozator, eseist și traducător (fiind deopotrivă scriitor român și francez). A debutat cu volumul de povestiri Exerciții (1966). Este, alături de poetul Leonid Dimov, teoretician al curentului literar numit onirism estetic (sau onirism structural). În 1975 a fost exilat de regimul ceaușist, iar scrierile sale au fost interzise în România. Scriitorul și-a continuat activitatea literară în Franța (în limba română și în limba franceză, semnând uneori cu pseudonimul Ed Pastenague). După decembrie 1989, scriitorul redobândește cetățenia română și scrie din nou în românește, publicând opere noi și, în paralel, manifestând o deosebită grijă pentru reeditarea scrierilor din perioada anterioară exilului, precum și pentru ,,repatrierea” cărților scrise și publicate în exil. Anamaria Spătaru, producătorul acestei gale, l-a intervievat, de la Paris, prin telefon, pe scriitorul Dumitru Țepeneag. într-o înregistrare specială pentru Gala Euro CentenArt și pentru RRC.”

Dumitru Țepeneag ( înregistrare): ”Sunt mulțumit mai ales pentru că acest premiu a fost dat de prieteni, în frunte cu Eugen Simion pe care îl cunosc de aproape 50 de ani, pe care l-am cunoscut la Paris, apoi de Ioan Cristescu, editorul meu actual pe care l-am cunoscut în anii 90. E mai important asta decât premiul în sine. Am vorbit de nenumărați poeți pe care am reușit să îi public, fie în revista mea, fie în alte reviste, m-au ajutat prieteni francezi în frunte cu Michel Deguy care are o revistă, unde sunt și eu în redacție, m-a ajutat Eugen Ionescu cât trăia pentru că a acceptat să sprijine revista ca director de onoare. Am avut tot felul de perioade ca și România.”

DMC: ”Cariera scenică a Leontinei Văduva a condus-o pe cele mai importante scene ale lumii, de la Teatro alla Scala şi Wiener Staatsoper la Gran Teatre del Liceu, Opéra de Paris, Teatro Colòn, operele din Baltimore, Basel, Geneva, Nisa, Köln, Bordeaux, Tokyo, Santiago de Chile, Toulon, Marsilia, Chicago, Los Angeles, Torino. Calităţile sale artistice i-au adus numeroase distincţii, printre care Medalia oraşului Toulouse, premiul Royal Philarmonic Society of Music şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer. În ultimii ani, Leontina Văduva este frecvent solicitată pentru cursuri de măiestrie în Europa şi Asia, ca şi în juriile celor mai prestigioase competiţii internaţionale de canto. În plus, este profesoară de canto la Haute École de Musique de Lausanne şi la Conservatorul Claude Debussy din Paris. O invit la microfonul RRC pe soprana Leontina Văduva.”

Leontina Văduva: ”Mulțumesc din suflet pentru această recunoaștere de către un juriu eminent și sunt foarte încântată să fiu alături de dumneavoastră, ceilalți premiați. Eu nu sunt o mare oratoare, esența mea este cântul și m-am gândit pentru evenimentul acesta și pentru Unire să vă cânt monodia Tatăl nostru de Felicia Donceanu.”

DMC: ”Matei Vişniec este autorul a cinci volume de poezie, şase romane şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa, unde lucrează, din 1990, ca jurnalist la „Radio France Internationale”. După căderea comunismului, în 1989, activitatea lui Matei Vişniec s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în aproape toate ţările Uniunii Europene, dar şi în Rusia, Turcia, Tunisia, Maroc, Iran, Brazilia, Uruguay, Argentina, Statele Unite, Canada, Japonia, Uganda, Australia… Anamaria Spătaru, producătorul acestei gale, l-a intervievat, de la Paris, prin telefon, pe scriitorul, dramaturgul și  jurnalistul Matei Vișniec, într-o înregistrare specială pentru Gala Euro CentenArt și pentru RRC”.

Matei Vișniec (înregistrare): ”Aș spune că e un moment de reflecție pentru toți românii și mai ales pentru cei care sunt implicați de ani de zile în ceea ce aș numi eu promovarea României în lume pentru că după ce am stat 30 de ani în România, am plecat la vârsta de 31 de ani, timp de 30 de ani stând în străinătate, muncind în străinătate, scriind în franceză, creând poduri între Franța și România, de fapt am dus România cu mine, am purtat România cu mine. Într-un fel sunt tipul de român care a plecat din România fără să plece mental din România. Suntem mulți în această ecuație, în această situație existențială, plecând din România am încercat să facem ceva pentru România în afară. Sigur că sunt mulți oameni care pleacă din România uneori ca să muncească, uneori ca să nu se mai întoarcă, eu fac parte dintre cei care plecând sunt tot timpul prezent în interior. Cei care pleacă să muncească, sigur că într-un fel duc România cu ei pentru că pentru mine sensul plecării acum este întoarcerea. Ideea de a face ceva pentru România mă preocupă de când am plecat, imaginea României, creativitate românească sunt pasiunile mele și ca jurnalist, dar și ca scriitor. Tot timpul am încercat să rămân în același timp român deși am devenit și scriitor francofon. Mă mișc în Europa fără complexe ceea ce nu era posibil altădată, eu rămân de fapt un scriitor român. Aceste semne de recunoaștere le primesc cu mare bucurie. Acest premiu reprezintă un lucru important pentru mine și bănuiesc că și pentru ceilalți care îl primesc. A ști că în România activitatea noastră este urmărită și este apreciată ne furnizează multă energie și încrederea că suntem într-un fel cu toții uniți. De fapt, ar trebui să ne respectăm mai mult, să facem mai multe lucruri împreună, tocmai într-un moment ca acesta cum e momentul Centenarului, acest moment în care ar trebui să ne gândim ce vom face în următoarea sută de ani, este bine să fim mai uniți și să avem o inimă mai comună. Eu sunt mulțumit și simt un fel de bucurie, de gratitudine că acest premiu vine ca un semn de recunoaștere, dar în același timp știu și că mă obligă. Cu energia care mai rămâne voi continua să fac ceea ce am făcut și până acum, să mă lupt pentru imaginea României, pentru creativitatea românească, pentru ca România să fie o țară recunoscută, integrată, acceptată, fără complexe, în Europa, ca România să intre într-un fel de normalitate europeană, ceea ce este deja foarte mult pentru noi românii care am trăit, aș spune, decenii și decenii de anormalitate.”

Gala s-a încheiat cu un recital susținut de Marius Mihalache. 

Text: Simona IONIȚĂ

Foto: Mihaela PETRE

Agentia de carte

 

1997-2017 (c) Eugen Doga. All rights reserved.